Dezvoltând proiecte industriale de dimensiuni gigantice, regimul avea in mod firesc nevoie deo mână de lucru care să sustină acest efort al industrializarii intensive. In acest scop,autoritătile au incurajat incepând cu anii ’50, dislocarea treptată a unei mari părti a fortei de muncă – in special generatiile tinere - spre centrele industriale nou apărute. Consecinta directă a acestei politici a fost modificarea, intr-un interval relativ scurt, a balantei socio-demografice a tării. Între mediul rural si urban, migratia populatiei a avut o singura directie, dinspre satecatre orase.La inceputul anilor ’50 si in anii ’60, PCR si conducerea de stat au lansat un program extinsde constructii de locuinte, pentru a indeplini cerintele urgente ale noilor oraseni. Vreme de 15ani, intre anii 1955 si 1970, apartamentele au fost construite la periferie, pe trenuri virane, de-a lungul unor bulevarde de centura si al soselelor de acces in orase. In aceasta prima faza, pana la inceputul anilor ’70, este corect sa afirmam ca in general centrele istorice nu au fostafectate. Primele demolari majore in zonele arhitecturale traditionale au avut loc la Suceava,Pitesti, Vaslui, Giurgiu si Targoviste.Dupa 20 de ani de la inceputul acestui proces, structura si aria cladirilor a cel putin 29 deorase din Romania erau distruse in proportie de 85-90%, fiind inlocuite cu blocuri deapartamente de un caracter total diferit.

Sistematizarea satelor.

Pincipiul sistematizarii s-a numarat printre intentiile de politica sociala a partidului inca dinultimii ani ai regimului Dej, dar el a capatat consistenta si amploare in anii regimului luiCeausescu. In noiembrie 1965, la initiativa acestuia este infiintata Comisia Centrala pentruSistematizarea Satelor, comisie care urma sa intocmeasca planuri de perspectiva pentru ofolosire cat mai eficienta a pamantului agricol si a retelei hidrogrfice existente. In conferintanationala a partidului din decembrie 1967, Nicolae Ceausescu a prezentat prototipul viitoareiasezari rurale romanesti: fiecare comuna urma sa aiba una sau mai multe scoli, o biblioteca publica si o casa de cultura, cinematograf, dispensar medical si maternitate, o baie publica si oretea de magazine care sa asigure aprovizionarea locuitorilor cu bunuri de consum. In paralel,in aceste comune urmau sa fie adusi un numar din ce in ce mai mare de intelectuali, pentru adetermina, pe termen mediu, transformarea acestor comune in asezari semiurbane. In 1973,acest program a fost initiat in judetele din aproprierea Capitalei (Ilfov, Calarasi) si extins apoila nivelul intregii tari. Sistematizarea rurala prevedea reamplasarea gospodariilor din satelemici si risipite, considerate ca fiind lipsite de perspective de dezvoltare, urmand sa fieconcentrate in comune cat mai compacte. Un numar de cateva sute de comune, selectate pe totcuprinsul tarii, urmau sa fie transformate in centre agroindustriale cu statut de oras; locuitoriiacestora, in numar de cel putin 5000 in fiecare localitate, urmau sa fie mutati din locuintele lor individuale in locuinte colective (blocuri) de cateva etaje, astfel incat densitatea demograficasa fie cat mai mare. In interiorul acestor localitati, birourile autoritatilor administrative si politice urmau sa fie grupate in centrul civic al asezarii. Tot aici urmau sa fie construite perimetrele industriale, magazinele, scolile, spitalele si alte facilitati care sa deserveasca toatecomunele din jur, pe o raza de pana la 20 km. Aceste centre urmau sa fie dotate cu retele decanalizare, apa si gaze si cu retele.De la inceputul anilor ’80 sistematizarea a devenit parte integranta a planurilor anuale sicincinale. Cifrele publicate in martie si iunie 1988 vizau disparitia a 900 de comune, din totalul de 2705, si o reducere a numarului satelor, de la 13123 la maximum 5000-6000. Inacest fel, 7000-8000 de asezari rurale dispareau de pe harta Romaniei, iar cele care ramaneautrebuiau demolate si reconstruite in proportie de 50-55%.Un asemenea plan este foarte util datorita anularii discrepantelor dintre sat si oras, dar aplicarea lui intr-un ritm atat de rapid, la o scara atat de mare, o utopie, presupunea investii pecare Romania nu si le putea permite si care vor secatui economia nationala. Iar acele stergeride pe suprafata pamantului ale comunelor nu s-au facut fara abuzuri, fara arestari si stramutarifortate; nu s-au oferit decat despagubiri simbolice si acelea dupa indelungi tergiversari!