Resursele naturale sunt componente ale mediului înconjurător; ele reprezintă bogăţia unei ţări. Resursele regenerabile sunt: terenurile agricole, terenurile forestiere, resursele de apă. În această categorie de resurse intră plantele, animalele, gazele din atmosferă. Energia eoliană, cea a mareelor, precipitaţiile sunt, de asemenea, resurse regenerabile. Resursele neregenerabile sunt combustibilii fosili, care generează energie, şi minereurile, care nu generează energie. De asemenea, nu se mai refac speciile de plante şi animale dispărute de pe Glob.

Supraexploatarea resurselor naturale.

          Consecinţe şi măsuri de economisire a resurselor

Supraexploatarea terenurilor agricole:

Solurile României reprezintă o bogăţie extrem de importantă. Din suprafaţa totală a ţării, 62% reprezintă terenuri agricole, unele dintre ele deosebit de fertile. Practicarea unei agriculturi printr-o chimizare complexă, care urmăreşte să asigure, pe de o parte, o nutriţie completă a plantelor iar, pe de altă parte, protejarea acestora de atacul bolilor şi dăunătorilor, duce la exploatarea intensivă a terenurilor agricole.

 

Consecinţa supraexploatării este sărăcirea solului în substanţe nutritive şi poluarea. La acestea se adaugă vânturile puternice şi precipitaţiile bogate din unii ani, care marchează o degradare importantă a solurilor; anual sunt scoase din circuitul agricol mari suprafeţe de teren. În vederea conservării terenurilor este necesară practicarea unei agriculturi ecologice în care să domine îngrăşămintele naturale în locul unor doze excesive de îngrăşăminte chimice, să fie folosite raţional produsele de protecţie a plantelor, să se aplice rotaţia culturilor, capabilă să menţină sau să crească fertilitatea solului.

Supraexploatarea terenului (fondului) forestier:

 

Pădurile au multiple funcţii ecologice şi o deosebită valoare economică, datorită masei lemnoase exploatabile şi speciilor de animale care le populează. Tăierile abuzive de arbori au dus la reducerea suprafeţei pădurilor (fondului forestier), iar vânatul neraţional a afectat fauna cinegetică a acesteia (s-a redus numărul mistreţilor, cerbilor, caprelor negre etc.).

Pentru conservarea terenului forestier este necesară extinderea suprafeţelor ocupate cu păduri la toate terenurile care nu pot fi utilizate pentru alte culturi iar, pentru protejarea vânatului, respectarea reglementărilor în vigoare (are loc în anumite perioade, iar unele specii se vânează cu autorizaţie specială). Protejarea masei lemnoase se face prin înlocuirea acesteia cu noi materiale. 

Supraexploatarea resurselor de apă şi a fondului piscicol:

Apa constituie o resursă de importanţă vitală. România este o ţară cu resurse moderate de apă. Cea mai mare cantitate de apă utilizabilă este extrasă din râurile interioare, deşi Dunărea este cea mai importantă sursă de apă. În ultimul timp a crescut consumul de apă în industrie, agricultură şi consumul casnic, cu efecte asupra resurselor de apă. Pentru conservarea resurselor de apă, desfăşurarea normală a circuitului apei în natură are un rol important. Se apreciază că, la nivel planetar, jumătate din cantitatea de precipitaţii anuale se întoarce în apele râurilor şi lacurilor devenind o sursă de apă pentru populaţie.

Pentru conservarea cantităţii şi calităţii apei trebuie eliminată poluarea apelor de suprafaţă şi din pânza freatică, recuperată şi economisită apa industrială. Pescuitul intensiv a dus la reducerea cantităţii de peşte din lacuri şi râuri. Pentru conservarea fondului piscicol se vor respecta reglementările referitoare la zonele şi perioadele în care se poate pescui. De asemenea, trebuie combătute activităţile de braconaj din Dunăre şi Delta Dunării.

 

Supraexploatarea rezervelor energetice şi de minereuri:

Odată cu creşterea consumului energetic, în ultimele decenii a avut loc şi o diversificare a formelor de energie utilizate, aşa cum se observă în graficul alăturat. De asemenea, industria a consumat mari cantităţi din zăcămintele naturale metalifere şi nemetalifere. Pentru conservarea resurselor energetice şi de minereuri se impun: gestionarea raţională a consumurilor specifice, valorificarea deşeurilor pentru economisirea unor combustibili clasici, punerea în valoare a combustibililor inferiori, crearea de noi tehnologii bazate pe folosirea unor noi tipuri de materii prime, utilizarea energiei solare şi eoliene, reducerea consumului. Resursele naturale regenerabile, dar în special cele neregenerabile, trebuie conservate pentru a se evita deteriorarea mediului.